Travis Barker: Louder Than Fear

Bateristul e, după mine...

BATERIST, THE ROOTS

...centrul universului.

Nimeni nu dansează pe voce sau pe chitară.

BATERIST, MÖTLEY CRÜE

Ca baterist, tu faci oamenii să danseze.

Tobele nu sunt prea complicate și, când simți muzica,

e de neuitat.

Toate celelalte extrapolări și melodia sunt doar decorative

pentru esența muzicii...

BATERIST, THE POLICE

...care este să pună bazinul în mișcare și să facă oamenii, involuntar,

să execute un dans de împerechere în public, mânați de tobe.

Chitariști nenorociți! Cine are nevoie de ei?

Pe ritm dansează lumea!

Travis are un stil unic, ușor de identificat.

BATERIST, METALLICA

Elementul fizic e pur și simplu uluitor.

Fiecare are propriul stil. Unele trupe au bateriști

care-i pun la treabă și îi împing la extreme.

Când îl văd pe Travis bătând la tobe,

chiar pare că bate măr pe cineva.

Agresivitate, durere, furie... A trecut prin toate.

La câte a trăit și a supraviețuit,

cred că majoritatea ar fi cedat în locul lui.

Dar cred că există ceva mai presus.

Să cazi din cer ca Icar

sigur îți afectează mintea.

MUZICIAN

Prin fiecare lovitură de tobă,

își transmite povestea lumii întregi.

Are o poveste incredibilă!

Să-mi trag palme, ce nebunie!

Martorul era la vreo sută de metri aseară, când a văzut ceea ce a numit

„o minge de foc pe autostradă”.

Apoi a spus că a văzut doi bărbați în flăcări, în mijlocul drumului,

lovindu-se unul pe altul, încercând să stingă focul.

„Am două persoane la pământ cu arsuri.”

„Cheamă o ambulanță, omule!”

URMĂTORUL DOCUMENTAR A FOST FILMAT PE PARCURSUL A NOUĂ ANI

DIN 2017 PÂNĂ ÎN 2026

UNDEVA, ÎN ATLANTICUL DE NORD

De la accident, n-am mai urcat în avion.

Nici nu-mi pot imagina și, când trebuie să mă gândesc la asta

și permit gândului să se strecoare,

îmi revin cele mai urâte amintiri de la accident și nu pot s-o fac.

Vreau să stau cât mai departe de moarte sau de orice mi-ar putea aduce moartea,

în orice mod posibil.

Merg cu nava Queen Mary în Europa.

E o croazieră de nouă zile pe Atlantic.

Doar așa pot merge în turneu.

Nu vrem ca Travis să facă ceva riscant, dar nu e scenariul ideal pentru turneu.

Colegii lui de trupă înțeleg. Toată lumea înțelege.

MANAGER, BLINK-182 ȘI TRAVIS

Acum cunoaște traseul atât de bine, încât știe exact

când sunt aproape de Titanic.

Când apele devin agitate...

Uneori stă cu vesta de salvare.

Se teme că, în orice moment, poate să dispară de pe acest pământ.

După o traumă, fiziologia ți se schimbă,

probabil din perspectivă evolutivă.

Amintirile tale tind să devină hiperconsolidate,

ceea ce înseamnă că se întipăresc în minte într-un mod foarte viu.

Dacă trauma e severă, unii dintre noi

revenim la acel eveniment sau simțim că se întâmplă iar.

Am călătorit cu Queen Mary de vreo șase ori.

M-am obișnuit și mi-am găsit ritmul acolo.

Exersez și bat tobele ore în șir.

Prima dată când am urcat pe vas, am adus un set de tobe și m-am instalat

într-o cameră oferită de ei.

Uneori intru acolo.

Cânt și închid ochii, exersând același lucru,

și, când deschid ușa, văd vreo cinci oameni în vârstă

care stau aproape de mine, privesc și beau cafea,

crezând că sunt atracția călătoriei.

Era cea mai bună metodă să repet în liniște și să nu-mi deranjez vecinii.

Îmi place să fac să pară că am o baterie mai mare,

cu două tobe mari și un milion de cinele.

Îmi place să văd bateriști cum cântă ca nebunii la baterii mici.

Bateristul meu de jazz preferat va fi mereu Buddy Rich.

Avea o tehnică incredibilă și era un showman.

A făcut celebre tobele răsturnate.

Mulți se gândesc la viteza lui și la plăcerea de a-l privi.

Asta îmi place cel mai mult la bateriști.

Bateria lui Travis seamănă cu cea a lui Buddy Rich.

Un tom-tom în față, două pe lateral,

cinele orizontale plate, nu înclinate.

Bateria mică e cea mai puternică.

Unii au baterii imense, alții sunt ași la cele mici.

Prima și ultima oară când am avut un duel la tobe cu Trav, n-a slăbit deloc ritmul.

Mi-am zis: „Să nu te vadă că cedezi! Să-ți iasă bine triplele!”

Mă uitam la el: „Încă nu ne oprim? Fir-ar!”

Tipul e artist și muzician,

dar ce face el e foarte atletic.

Prin modul în care cântă la tobe, îl pot compara

doar cu un boxer, un luptător UFC.

Merge la fiecare concert ca și cum ar intra în ring.

De fiecare dată când lovește o tobă, eliberează o parte din furie.

E multă durere în Travis.

Lovește cât de tare poate, dar e mereu pe ritm.

Are o acuratețe sălbatică.

Când l-am văzut la tobe prima oară, avea un fus foarte înalt.

Vrei să atingi oamenii cu muzica ta,

așa că simți că trebuie să dai tot ce poți.

Cotul și mușchiul rotator o să-i fie afectate.

Mă gândesc la tot ce o să-l doară mai târziu.

Încheietura mea scoate multe sunete, pocnește și trosnește.

Am o mulțime de bășici și tăieturi.

Într-o zi, Travis s-a oprit la jumătatea concertului.

M-am uitat mai bine la mâna lui.

Avea o rană deschisă.

I se vedea osul.

Se dă cu Dermabond,

folosit de femeile care fac cezariană.

Și-a aplicat Dermabond.

S-a ridicat...

„Sunt bine.”

A terminat concertul fără probleme,

dar așa e el.

De obicei, te uiți la toată trupa, dar eu îl urmăream pe el.

Ce animal!

Război la tobe!

Animal!

De mic mi-a trezit interesul pentru tobe Animal din Păpușile Muppets.

Era sălbatic și mereu părea că se distrează în spatele bateriei.

Ceilalți erau neimportanți. Animal mi-a atras atenția.

- Cine e Animal acum? - A, da?

Se ducea în bucătărie, scotea oale și tigăi din dulap...

TATĂL LUI TRAVIS

...și bătea în ele, iar soția mea a zis:

„O să încerc să-l fac baterist.”

La patru ani, am primit prima baterie, un set de tobe cu Muppets.

Bătea ca nebunul la ele.

Când eram mic, nu-mi plăcea deloc să exersez.

La vârsta aia, vrei doar să te joci cu prietenii.

Sunt norocos că am avut un program de repetiții disciplinat.

Mama stătea în cameră cu el când exersa.

Îi înregistra lecțiile ca să știe exact cum trebuia să sune...

SORA LUI TRAVIS

...și ce trebuia să facă.

Mama a învățat să citească partituri cu mine.

Putea cânta ce cântam și eu și știa dacă am exersat sau nu.

Spunea: „Nu sună bine. Nu faci bine.”

Era hotărâtă să ajung departe în viață.

De parcă eram creația ei pe care o modela.

Era foarte apropiat de mama.

Fără ea, nu cred că ar fi exersat și n-ar fi făcut toate acele lucruri

ca să ajungă unde e azi.

SORA LUI TRAVIS

Când eram mic, eram băiatul mamei,

iar tata punea în aplicare tot ce spunea ea.

Eu îl puneam la treabă, iar ea era profesoara la domiciliu.

Trăiam modest.

Tata construise casa cu mâinile lui.

Era veteran din Vietnam, lucra la o oțelărie

și conducea un Harley-Davidson.

Lucra 60 de ore pe săptămână ca să ne întrețină,

așa că nu petreceam mult timp cu el.

Tata nu zâmbea niciodată. Era foarte serios.

Majoritatea prietenilor noștri se temeau de el,

dar toți o iubeau pe mama.

Era o doamnă minunată.

Foarte devotată copiilor noștri.

Apoi, dintr-odată, i s-au umflat părțile laterale ale feței.

Timp de patru luni, a primit tratament pentru oreion.

La început, nu știau ce avea.

Mama a fost diagnosticată cu sindromul Sjögren,

care atacă ganglionii limfatici.

Ne-au spus că trebuie să facă chimioterapie imediat.

A doua zi m-am dus la muncă

și, când m-am întors, fiică-mea mi-a spus:

„E ceva în neregulă cu mama.”

Da.

S-a stins după 30 de zile.

Eram confuz și furios.

M-a făcut să mă îndoiesc de Dumnezeu, de religie și de cum crescusem.

Mă întrebam: „De ce ar face Dumnezeu ceva atât de nedrept?”

SOȚIE ȘI MAMĂ IUBITĂ

Tata nu era în stare să răspundă la nimic, pentru că și el suferea.

Nu prea am discutat despre asta cu copiii mei.

Viața și-a urmat cursul.

Înainte să moară mama, am aflat că tata avea o relație cu altă femeie.

A fost și mai dificil.

Petrecea mult timp cu ea, apoi venea când aveam nevoie de el.

L-am urât pentru asta.

Nu aveam niciun sprijin stabil, nu aveam cui să-i spun:

„Mi-e greu.”

Mi-am înăbușit toată durerea și am pus-o în tobe.

Cred că tobele au fost terapia mea.

Ultimul lucru pe care mi l-a zis mama a fost: „Concentrează-te pe muzică!

Fă-te baterist!”

În prima zi de școală, am zis: „Vreau să cânt în fanfară.”

Cântau jazz la tobe.

Asta era viața mea.

CEL MAI BUN PERCUȚIONIST

„Cum să îndeplinesc obiectivul pe care și-l dorea mama?”

Travis era un copil cuminte,

dar, după ce a murit mama lui, s-a răzvrătit.

Mi-am făcut primul tatuaj la 15 ani.

Tata spunea mereu: „Te bat măr dacă-ți faci tatuaj.