House of the Dragon

Ne strângem astăzi laolaltă pe Tărâmul Mării,

spre a o încredința pe lady Laena din Casa Velaryon

apelor veșnice, aflate sub stăpânirea regelui merlan,

acolo unde el o va păzi de-a pururi.

Pornind pe mare în cea din urmă călătorie,

lady Laena lasă pe țărm două fiice cu sânge pur.

Cu toate că mama lor nu se va mai întoarce

din călătoria sa nicicând de-acum înainte,

vor rămâne legate pe veci prin sânge.

Sarea curge prin venele Velaryonilor.

Sângele nostru este gros.

Sângele nostru este curat.

Sângele nostru nu trebuie nicicând subțiat.

Gingașa mea nepoată,

fie-ți vânturile puternice precum spinarea,

apele blânde ca sufletul

și plasele pline ca inima ta!

Căci din mare ne-am născut.

Și în mare ne vom întoarce.

L-ai văzut pe tatăl tău?

Verișoarele tale și-au pierdut mama.

Le-ar ajuta o vorbă bună.

- Și eu merit să fiu compătimit. - Jace!

Ar trebui să-i jelim pe lord Lyonel și ser Harwin, la Harrenhal.

Nu s-ar cădea să facem asta.

Suntem înrudiți cu Velaryonii, nu cu Casa Strong.

Uită-te la mine! Înțelegi?

Mâna învârte ghergheful

Mosor verde, mosor negru

Dragoni în carne și oase Ce țes dragoni din fire

Mâna învârte ghergheful

- Mosor verde, mosor negru - Nu avem nimic în comun.

- E sora noastră. - Atunci ia-o tu de soție!

Mi-aș îndeplini datoria, dacă mama ne-ar fi logodit.

„Dacă...”

Ar întări familia, iar sângele valyrian ne-ar rămâne pur.

E o idioată.

E viitoarea ta regină.

Mosor negru

De fapt, să știi că avem un lucru în comun.

Amândurora ne plac vietățile cu picioare foarte lungi.

Fetișcană! Încă unul!

Aegon...

Dragoni în carne și oase Ce țes dragoni din fire

Fiul lui Lyonel Strong e cu ochii pe tine de când am sosit, Alteță.

Fără pic de rușine.

Este doar o privire trufașă, ser Criston. Larys e noul lord de Harrenhal.

Atât ținutul meu, cât și Valul Înalt îți vor aparține într-o bună zi, Lucerys.

Firește, fratele tău va fi rege.

Va lua parte la nenumărate consilii și ceremonii.

Stăpânul Valurilor deține marea.

Îmi pare rău, dar nu o vreau.

E dreptul tău prin naștere, băiete.

Dacă eu sunt lordul de Driftmark, asta înseamnă că toți sunt morți.

- Vă regret pierderea. - Mulțumesc.

- Fetele mele! - Bunico!

Nu vreau să ne fi pierdut mama.

Mergi după stăpânul tău!

Frate!

Fetele tale îi seamănă leit mamei lor.

O alinare și un chin, după cum bine îmi amintesc.

Zeii pot fi nemiloși.

Cu tine se pare că au fost foarte nemiloși.

Da.

Ar trebui să vii cu noi la Debarcaderul Regelui.

- E timpul să te întorci acasă. - Pentos e casa mea.

- Și a copiilor mei. - Daemon...

Știu că am avut neînțelegeri, dar lasă-le în voia trecerii anilor.

Ai un loc la curtea mea, dacă îți este de trebuință.

Nu am nimic de trebuință.

Frate...

Regret pierderea suferită, prințul meu.

Oricât de mult s-ar îngrășa, lipitoarea vrea o nouă masă.

- Mergeți la culcare! - Dar, mamă...

La culcare, acum!

Merg la culcare, Aemma.

Să-i port de grijă reginei Alicent, Alteță?

- Nu, ser Harrold. - Rămâi de veghe la noapte, ser Criston!

Lordule comandant!

Frate!

Treci la culcare!

Ea voia să vină acasă.

Și el nu a lăsat-o.

Daemon a făcut cum a crezut că e mai bine.

Daemon face mereu doar ce e mai bine pentru el.

Laena avea nevoie de maesterii noștri.

Medicii din Pentos sunt la fel de pregătiți ca maesterii noștri.

Cauți să învinuiești pe cineva pentru voia zeilor.

Poate că zeii ne-au batjocorit.

Pentru mândria noastră de nestăvilit.

Coroana era a ta.

Până când neghiobii de la Marele Consiliu ți-au smuls-o de pe cap.

E un lucru groaznic că soțul tău dorește să ți-o recâștige?

Măcar astă-seară să lăsăm deoparte fățărnicia!

Nu te mână dreptatea pentru soția ta, ci propria ambiție.

Dorința de a cuceri tronul.

Dacă nu pentru tine, atunci pentru urmașii casei tale.

Am renunțat la coroană cu o generație în urmă.

Tu, soțul meu, ești cel care nu renunță la ea,

chiar și cu prețul vieții copiilor noștri.

Ce este viața scurtă de muritor...

dacă nu căutarea moștenirii?

Moștenirea poate că e scopul vieții tale, Corlys.

Vreau ca Driftmark să ajungă, pe ramura Laenei, la Baela.

Are sânge pur de Velaryon.

Declară asta acum, cât sunt adunați aici.

Vom spune că așa vom cinsti amintirea Laenei.

Și să ne dezmoștenesc fiul?

El va fi prinț-consort.

Fiul lui va sta cândva pe Tronul de Fier.

Vrei să arunc asupra celor doi băieți o umbră și mai întunecată

- ...decât cea de acum? - Suntem singuri aici.

Poți rosti purul adevăr, căci amândoi îl cunoaștem.

Copiii Rhaenyrei nu au sângele tău.

Însă fetele Laenei îl au.

Ele sunt moștenirea ei.

Istoria nu își amintește sângele.

Își amintește nume.

Laenor e neliniștit de ani buni, dar acum...

nu va mai fi de niciun folos.

Sau mai rău.

Știu mai bine ca oricine că mariajul nostru e o farsă.

Dar eu, cel puțin, mă străduiesc să păstrez aparențele.

Ai mai multe de pierdut.

Da, asta mi-e soarta de când tata m-a numit moștenitoare.

Chiar am încercat.

Să facem un copil.

Ne-am...

făcut datoria cât de bine am putut.

A fost în zadar.

Nu ne aducea bucurie.

Am găsit-o altundeva.

Era plăcut să mă simt dorită.

Înțeleg că ser Harwin ți-a fost...

destul de devotat.

Da, într-adevăr.

Și aveam încredere în el.

Ar fi trebuit să-i interzic să se întoarcă în Ținuturile Riverane.

Se spune că blestemul lui Harren e la fel de puternic ca după Cucerire.

E o poveste scornită.

De care ser Otto și regina ar profita bucuroși.

Nu cred că Alicent e capabilă de crimă cu sânge-rece.

Ei bine...

Oricare dintre noi e capabil de imoralitate.

Mai mult decât ai crede.

Pe tine te cred în stare.

Dacă mă acuzi de imoralitate, va trebui să-mi dai mai multe amănunte.

Am fost singură.

- M-ai abandonat. - Te-am cruțat. Erai o copilă.

Da. Da, eram o copilă.

Uite ce s-a ales de viața mea fără tine!

E o tragedie caraghioasă.

A mea cum ți se pare, dacă le compari?

Nu știu mare lucru.

Ai iubit-o?

Am fost destul de fericiți.

Asta în sine e o mare realizare.

- Îmi pare rău. - Nu e cazul.

Măcar mi se îngăduie să-mi jelesc pierderile.

Rhaenyra...

Nu mai sunt o copilă.

Pe tine te doresc.

Fir-ar...

Da!

Jace! Jace, trezește-te! Trezește-te!

- Cineva a furat-o pe Vhagar. - Ce?

Cine e?

- Jace, ce faci? - El e!

- Eu sunt. - Vhagar e dragonul mamei mele.

Maică-ta a murit.

- Vhagar are un nou călăreț acum. - Urma să fie a mea.

Ar fi trebuit să-ți ceri dreptul.

Poate îți găsesc verii tăi un porc de călărit. Ți s-ar potrivi.

Dacă mă mai lovești, te dau hrană dragonului meu!

Ai să mori urlând în flăcări, la fel ca taică-tău.

- Copii din flori! - Tata e în viață!

Nu știe, nu? Lord Strong.

Jace!

Încetați numaidecât!

Nu vă apropiați!

Prințul meu! Lasă-mă să văd.

Zeii să aibă milă!

Cum ați îngăduit una ca asta?

Voi primi răspunsuri.

Prinții ar fi trebuit să fie în pat, Alteță.

Cine stătea de veghe?

Tânărul prinț a fost atacat de propriii veri, Alteță.

Ați depus legământ să-mi protejați și apărați neamul!

Regret nespus, Alteță.

Garda Regelui nu i-a mai apărat pe prinți unii de alții...

Ăsta nu-i un răspuns!

Se va vindeca, nu-i așa, maestere?

Rana se va vindeca.

Dar și-a pierdut ochiul, Alteță.

- Tu unde erai? - Eu?

- Pentru ce m-ai lovit? - Nu se compară cu rănile

pe care le-a suferit fratele tău cât te înecai în pocale, neghiobule!

- Ce înseamnă asta? - Baela? Rhaena!

Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?