The first 200 lines.
UNELE DINTRE ACESTE LUCRURI CHIAR S-AU ÎNTÂMPLAT…
În 1986, Mexicul era în criză.
Șomaj, nemulțumiri față de clasa politică și multe alte probleme.
Dar timp de o lună, în acel an,
țara mea a fost centrul universului.
…cea mai tare fază de la Mondiale.
Gol!
Fiindcă atunci a avut loc cel mai tare Mondial din toate timpurile.
Mexic 1986 a fost un fenomen cultural, o sărbătoare fără egal.
De atunci, fotbalul s-a schimbat în întreaga lume.
Numărul fanilor a crescut,
spectacolul s-a îmbunătățit și afacerea a continuat să crească.
Știți datorită cui a avut succes Mondialul?
Da, datorită mie.
Dar tu nu mă cunoști.
Ți-au povestit altceva.
- …de arbitru? - Nu mă jigni!
Putem face schimb de informații, desigur.
Dar e altceva când vine vorba de tactici murdare. Fugi de-aici!
E ceva sfânt pentru mine, amice.
Terenul e sfânt. 11 contra 11, atât.
Înregistrează! Hai!
Așadar, folosirea manualelor. Asta trebuie…
Continuăm imediat. Bună ziua, domnule!
Salut, José Ramón! Stați la o bârfă? Ceva interesant?
Nu, îmi ia un interviu despre manualele pe care le implementăm.
Nu-i da prea mulți bani pe informații.
Emisiunea ta are un buget limitat, nu?
Vrei să lucrez în plus? Ce am stabilit?
Știam eu, dle Gustavo! Graficele, nu? Desigur.
Ți-am spus. Cu grafice, oamenii nu mai citesc.
Asta e ideea, domnule.
Dacă nu citesc articolul, unde găsesc detaliile recenziei?
În grafice.
De la Torre, cine crezi că citește prostiile astea? Nimeni.
E doar o formalitate. Rescrie-l! Fără comentarii!
Bună ziua! Vă ajut?
Bună ziua, doamnă!
- Soțul dv. e acasă? - Nu.
Dar dv. cine sunteți?
Sunt Hugo Sánchez.
Îmi cer scuze. Nu v-am recunoscut.
V-ați îngrășat?
Păi…
nu-mi priește mâncarea din Madrid.
Și…
ce vă aduce aici?
Am venit…
să marchez cu dv.
Intrați! Ați întârziat la meci.
- Nu aveți meci? - Ba da. Să facem încălzirea înainte!
Iubitule, chiar ai de gând să mă lași cu ochii-n soare?
Vai, nu!
O să arunc prostia asta!
- Lampa aia a fost a bunicii. - Serios?
Să vedem.
- Auzi? - Ce?
Vrei să mergi la Club Med?
Ce naiba? Iar a anulat cineva?
După cum vezi, unora nu le pasă că pierd bani.
Care dintre ele? Cel din Playa Blanca?
Da.
Sună bine, să știi.
- Când? - Peste două săptămâni.
Nu se poate, Susana!
N-ai spus că repari scurgerea?
Ba da. Asta am făcut.
O găleată? Pe bune?
Nu te așteptai la asta.
Deci ce zici?
Confirm sau nu?
Îmi place ideea.
Plajă…
- Soare… - Cu tine.
Băuturi incluse…
- Tobele mele conga… - Groaznic!
Uleiul meu de cocos, căci îți place să-l întinzi pe mine.
Ulei de cocos.
- Știi ceva? - Ce?
Mai stau puțin.
Ce faci?
- Hugo! - Ce?
- Ce? - Ieși!
- Haide! - Meciul s-a terminat, Hugo.
- Hai! - Niște penaltiuri?
Nu câștigi niciodată așa. Dă-te!
- Ce scorpie! - Pleacă!
Nu a zis nimeni asta, mamă.
De fapt, dacă vrei, eu și Paulina am putea locui în casa asta.
Nenorocitul de Álvarez mi-a cerut să refac rapoartele trimestriale.
Trei săptămâni de colectat date, iar idiotul îmi cere să scot graficele.
Dacă ar fi după el, am fi tot în anii '70.
- Încă ești fixat pe grafice? - Ce?
E o chestiune de viață și de moarte?
E simplu. Nu mai face grafice dacă șefului tău nu-i plac.
Dacă nu-ți place cum te tratează, dă-ți demisia de la FEMEXFUT!
- Doar îți povestesc. - Nu-mi mai povesti.
Nu vreau să aud. Sunt prea obosită.
Și eu am avut o zi de rahat și nu-mi vărs nervii pe tine.
Vai, săraca de tine!
Ce zi grea trebuie să fi avut!
De câți ani îți suport toate nemulțumirile?
Mereu zâmbesc.
- „E prea greu la serviciu. Nu mai pot.” - Stai așa!
Au concediat toți contabilii și ne-au dat nouă toată munca lor.
Știu, Beatriz! De 13.540 de ori a trebuit să-ți ascult văicărelile.
- Sunt încă aici, fără să-ți scot ochii. - Îmi scoți ochii doar când intri pe ușă.
Mă duc la culcare. Am o ședință devreme mâine.
Mediocru acasă, mediocru la muncă.
Dar urma să se întâmple ceva în Columbia
care avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna.
Violențele continuă în Bogotá.
Azi au avut loc două atacuri,
comise de grupurile criminale care au paralizat țara.
Ca răspuns, președintele Belisario Betancur a anunțat…
Cupa Mondială din 1986
nu va avea loc în Columbia.
Columbia tocmai a anunțat că nu va găzdui Cupa Mondială.
Desigur, v-am spus.
Știu că aveam toate actele pregătite pentru Bogotá,
dar asta e viața.
- Asta e. - Fir-ar!
Și unde se va ține?
Trebuie să fie de partea asta a oceanului, nu?
Ce? La americani?
Și-au arătat interesul, dar știți cine mai vrea?
- Cine, domnule? - Noi, mexicanii.
M-a sunat Cañedo. Doar ce au oficializat asta.
Mergem în Elveția să aducem acasă Cupa Mondială din '86.
E o veste bună, nu?
Știi câte țări au găzduit Cupa Mondială de două ori?
- Niciuna. - Exact! Niciuna.
Cât de ridicol e să mergem la FIFA
să luptăm pentru un Mondial care nu ne aparține?
Cañedo și Azcárraga cred
că, dacă dau bani la FIFA, vom obține Cupa Mondială.
Ce pierdere de timp!
Bine, atunci… mă duc în Elveția,
dar în vacanță.
Spuneți-mi cine vrea ciocolată.
Meciul…
Mută pe telenovelă!
Chava? Chava!
Începe acum.
- Amice! - Ce e?
Ce zici de doamna aia?
I-a cerut lui Chava să dea la telenovelă. Nu se poate!
Pune meciul! Începe repriza a doua.
Dar începe telenovela.
Ce-i aici, amice?
Ce-i ăsta? E un bar de fotbal.
Da, așa e, dar…
Ce? Vrei să-i spun eu?
- Îi spun eu. - Nu. Martín!
Schimbăm acum canalul. Calmează-te!
Să mă calmez… Auzi la el!
Joacă echipa națională.
Echipa națională!
E un bar de fotbal.
Urmărește meciul la tine acasă!
Asta e casa mea, doamnă.
Aici am făcut liceul.
Vin aici de 20 de ani. Mă scuzați, domnule!
Nu trebuie să ne uităm la ce vrei tu.
Nu se uită nimeni la meci.
- Asta vrei? Dați pe telenovelă! - Oricum pierd.
Se pare că e bar de telenovele acum.
Ce dracu', José Ramón? Câte informații ți-am dat?
- Îmi ești dator. - Nu mi le-ai vândut.
Și știu deja că Mexicul vrea să organizeze Cupa Mondială.
Nu, e o știre bombă. Altfel nu te-aș fi sunat.
O fac doar de dragul prieteniei noastre.
Îți spun din respect reciproc. E aur pur!
Știi ceva? Las-o baltă!
Mă duc la Juan Dosal. Mi-a oferit un loc duminică.
Te duci la concurență, idiotule?
Nu-mi dai de ales, omule.
Nu vreau. Mai e și într-o duminică! Dar uite cum mă tratezi!
Ascultă! De câți ani ne știm?
De câți ani blestemați?
Bine. Îți ofer cinci minute.
- Vino acum! - Perfect!
Perfect, omule!
Unde te duci?
José Ramón Fernández o să-mi ia interviu.
Fugi de-aici!
- Iei mașina? - Merg la aerobic.
- Bună! - Ce cauți aici?
- Nu e joi. - Nu.
- Ieși în oraș? - Da.
Voiam să te invit…
- Ce fustă frumoasă! - Mulțumesc!
Nu te dai niciodată cu ruj roșu.
Îți stă bine.
Vreau să te invit…
Am un interviu la TV acum. Adică în două ore.
- De-aia te-ai aranjat. - Ai fost pe vreun platou TV? Unde mergi?
La cină.
Nu în interes de serviciu, desigur.
Ieși cu prietenele? Mergeți la dans după aceea sau ce?
No comments yet. Be the first to leave one.