Vitrival – The Most Beautiful Village in the World

- Bună. - Bună.

Încă o zi plăcută începe cu noi pe frecvenţă.

Aşa că, dacă n-aţi plecat încă de-acasă,

o să vă daţi seama rapid că odată ce-o s-o faceţi,

era mai bine să fi rămas înăuntru.

Pe această nota, iată o melodie care o să vă-ncălzească sufletul,

dacă nu şi trupul.

Muzică!

Deschizi obloanele casei tale

Spre o nouă dimineaţă...

Bună, Stibel.

FEBRUARIE

- Catherine! - Cathy!

- Bună. - Ce faci?

- Sunt bine. - A trecut ceva timp.

- Ai venit şi tu pentru Christian? - Da.

Ce situaţie...

- Nu-mi vine să cred. - E atât de trist.

- Şi copiii... - Ce-o fi fost în capul lui...

Nicio explicaţie... E o treabă urâtă.

Salut, Yannik. Sunt Pierre Bastin.

Sunt cu Benjamin la biserică.

S-au apucat din nou. E unul imens pe uşă.

Eşti disponibil cumva acum?

În cât timp ajungi?

Super.

Mâine e înmormântarea lui Christian. Ar fi bine să dispară.

Mersi, ne vedem în curând.

- Am vorbit cu Yannik. Vine. - Bun, perfect.

- Ai detaliile? - Da, mi-am luat notiţe.

- Vezi ceva? - Nu. Biserica n-are camere.

Dar vecinii?

Salut, Pierre, Benja. Ce vă aduce pe aici?

Vino să vezi.

Ce nenorocire! Nu-i în regulă... Aţi văzut ce se întâmplă?

- Deja au mâzgălit sala. - Da, am văzut.

- E acelaşi individ. E acelaşi tag. - Da, aşa cred.

- Ce nenorocire... - Încă n-am reuşit să-i prindem.

Bună, Willy.

- Benoît! Bună! Ai văzut? - Da.

- Sunt negru de supărare! - Da, îmi imaginez.

- Nu-mi vine să cred... - L-am sunat pe Yannik, trece el.

Yannik o să cureţe totul.

Totuşi, între timp, va trebui să acoperim asta.

- Nu putem lăsa aşa. E înmormântarea. - Normal că nu.

Când ajunge paracliserul, care-i mai catolic decât Papa...

Dacă vede asta, leşină.

Noi mergem în patrulare. Poate încă dau târcoale pe aici.

În regulă, mersi. Vă mulţumesc, Benja, Pierre.

- Pe curând. - Ne vedem.

Ce căcat?

- Pe uşă... - Ce porcărie.

O să le facă din ce în ce mai mari? Acum pe uşa bisericii?

Urmează postul de poliţie?

Următorul o să fie pe postul de poliţie!

Willy şi Benoît n-o să-şi revină niciodată din asta.

- O să viseze asta săptămâni la rând. - Coşmaruri erotice.

Simţi mirosul? E marfă bună.

Nu, am nasul înfundat.

- Nimic? - Nimic.

Tu mereu ai nasul înfundat.

Habar n-am, e vanilie sau ceva?

Trabuc de Havana.

Trabuc de Havana. De unde l-ai luat?

Din Cuba?

- De la magazin, ce credeai? - Clar...

Urmez sfatul doctorului. "Odihnă!"

M-aş odihni şi eu, dar mă tot cheamă ăsta să-l ajut...

Asta se numeşte "delegarea sarcinilor".

- Nu e în stare de nimic singur... - Atenţie, vine patrula!

- Ce se mai aude? - Domnilor.

Bună ziua, domnilor poliţai.

Anne-Marie, o prietenă de-a mamei tale.

- Anne-Marie? - Stă pe strada asta.

Habar n-am.

- Are leucemie. - Ce?

Leucemie.

Şi-a dat seama sor-sa. Cobora scările cu curu-nainte.

Nu putea să stea dreaptă, aşa că s-a dus la doctor...

- Bărbat-su, semn din naştere pe gât... - Da?

- E cancer de piele. - La naiba...

- Toată lumea are cancer. - Da.

Totuşi, faptul că s-a sinucis Christian

te face să crezi că oamenii doar se sinucid

şi că nimeni nu mai moare de boală zilele astea.

Nu înţeleg. Anne-Marie a murit sau nu?

- Nu, doar vă conturam tabloul. - Clar...

Apropo, ştii ceva despre graffitiurile alea obscene care apar?

Prin Vitrival.

Am văzut câteva. Am crezut că-i puştiul ăla turc.

Dar nu e în Vitrival, deci e clar că nu e el.

- Unde e? - În excursie.

Excursie cu clasa a şasea.

Nu e în Vitrival.

Au început bine. Au stat blocaţi trei ore la benzinărie.

Apoi la destinaţie, copiii au fost atât de dificili,

încât profesoara lor, dna Marie, în timp ce juca badminton cu ei,

a izbucnit în plâns.

Deci numai de bine.

S-ar putea zice şi-aşa...

- Gata, noi plecăm. - Perfect, mulţumesc.

- Salutare, pescarilor. - Noroc, băieţi, tură uşoară...

Sărută-mă, înainte să mă ucidă

N-o să mai dansăm niciodată împreună

O salutare de la Baptiste

de la pubul "La Renommée" din Vitrival.

Le transmite salutări tuturor clienţilor săi...

- Salut! - Salut!

De asemenea, prietenilor săi şi părinţilor săi, Véronique şi Luc.

Ce ai acolo?

- Sendviş. - Băi...

- E bun. - Nu amesteci gemul cu şunca.

- Scârbos... - Dar cu pastele tale râncede ce-i?

Sunt proaspete.

- Le-ai făcut ieri? - Nici vorbă.

Acum, un anunţ de la Catherine.

Catherine din Vitrival şi-a pierdut eşarfa înflorată

şi îi roagă pe ascultătorii noştri să se roage la Sf. Anton

s-o ajute să găsească eşarfa cu pricina.

Vă mulţumeşte anticipat.

Astăzi, e ziua lui Louise din Vitrival.

Toboşara noastră preferată!

Când ies de la muncă, e întuneric beznă, cum e curul maimuţei!

- Bine... - A văzut cineva ceva?

Despre ce vorbiţi?

Toate graffitiurile sexuale din Vitrival.

- Aţi văzut ceva? - Nu.

- Apar ca iepurii. - Camere nu sunt?

Doar n-or să facă graffiti fix în faţa unei camere...

N-o să stea la vedere ca să-i vedem noi.

Şi dacă pui camere în locaţii strategice?

Asta încalcă dreptul la viaţă privată.

Ia ziceţi-mi şi mie care-s "locaţiile astea strategice".

Unde să le punem?

E greu de ghicit următoarea ţintă.

- Corect... - Şi puştiul turc?

Am verificat deja. E în excursie cu şcoala.

- Altcineva le face... - Deci nu poate fi el.

Şi amprentele digitale?

Hai, las-o, Bernadette... Suntem în Vitrival, nu în CSI New York.

- Amprente şi din astea... - N-avem buget pentru aşa ceva.

Suntem doar noi doi.

Trebuie prinşi în flagrant delict.

Trebuie să se implice toţi, să fie cu ochii-n patru ca să-i prindem.

Chiar crezi că un adult ar face aşa ceva?

- Ai fi surprinsă... - Trebuie să fie săriţi de pe fix.

...de ce sunt în stare oamenii în ziua de azi.

- Păi, e păcat. - Copiii din ziua de azi...

Nu mai e ce-a fost odată.

- Totuşi, e ciudat. - Da.

- Păi, n-o să rezolvaţi cazul azi. - Nu cred.

Ceva de moral? Din partea casei. O Cola?

- Cola. Suntem la datorie. - Da, o Cola. Mersi...

Mersi, şefu'. Ciao.

Nath?

Iubito, eşti acasă?

- Iubitule! - Iubito!

Am terminat de tencuit pereţii din spălătorie.

- Ce faci? - Bine.

O să vezi, a ieşit super.

Da, arată bine.

Da, m-am uitat la câteva filmuleţe pe internet. Am mai pus un pic de apă.

- Vezi diferenţa? - Da.

NU ARUNCAŢI GUNOAIE

Toate gândurile ei sunt alături de familia lui Christian

în această zi tristă pentru ei.

Şi acum, vă reamintesc.

Marele Foc de la Vitrival va avea loc pe 25 februarie...

Va fi aprins de ultimii miri ai satului la ora 20:00...

- Iar te-am prins! - Ce dracu' e asta?

De câte ori trebuie să-ţi spunem? Fără foc la 100 de metri de case!

- Ce pacoste... - Poate un "Bună, tată"?

- Da, da... - Salut, scumpul meu nepot.

Serios acum, e o bătaie de cap. Am trecut pe aici de 10-20 de ori.

Ce să-ţi mai zicem?

- Mereu tu! - Nu-i nimic.

Se vede fumul până la Benjamin!

- Suntem foarte indulgenţi. - Iar începe...

Nu fac rău nimănui!

Hai să chemăm colegii să vedem atunci.

Eventualul fum se duce spre pădure...

- "Eventualul fum"? - Suntem prea blânzi... Pierre.

O să se bucure mama să afle că fondul ei de vacanţă plăteşte focurile tale.

Nu ne lua de proşti. Ne pui într-o situaţie delicată.

Nu e plăcut nici pentru noi.

Când o să facă şi alţii, o să zică: "Lu' taică-tu nu i-ai dat amendă!"

Ascultă, e înmormântarea lui Christian.

E ceva nou. Trag clopotul o dată pentru moarte, o dată pentru înmormântare.

Mereu s-a tras de două ori.

În Vitrival, clopotul bate mereu de două ori când moare cineva...

O să te usture la buzunar.

- Hai, las-o baltă... - Îţi zic de pe acum.

Să nu te apuci iar după ce plecăm. Te ştiu eu cum eşti.

Nu poţi să vorbeşti tu cu el? Trebuie să ne tot întoarcem aici.

- Şi ce vrei să fac? - Păi vezi şi tu ce face!

- Zi-i doar să nu mai facă foc. - Şi credeţi că merge?

Nu contează ce facem noi. Crezi c-o să asculte?

Trebuie să-l păzesc toată ziua?

- Păi, eşti aici. - Dar am şi eu altă treabă.

Da, "bătutul la tobă"...