Whitmer Thomas: Terminal Crew of Dudes

Am crescut pe skateboard.

Da, încă mă dau. E ciudat, fiindcă am peste 30 de ani.

E ciudat fiindcă stau la un loc de skateboarding sub un pod cu orele

şi mă uit în jur şi-mi dau seama că sunt înconjurat

de băieţei de 14 ani.

TIM ROBINSON PREZINTĂ

Eu şi nişte băieţi, de obicei, băieţi fără tricouri.

Gata?

Skaterii ăştia se filmează făcând trucuri.

Uneori mă pun pe mine să-i filmez făcând trucuri.

Sincer, galeria mea de clipuri e plină de băieţi de 14 ani.

Tai broccoli...

Am observat că skaterii au un obicei, de câte ori se rănesc,

nu vor să recunoască.

Ar putea să aibă sânge pe faţă,

dar când vine amicul lor şi-i întreabă

dacă au păţit ceva,

ei spun că n-au nimic, doar simt nevoia să intre în casă.

Le-aş spune că pot să admită că s-au rănit.

Hei!

Am fost norocos când eram mic, da? Nu prea le aveam cu skateboardul.

La un moment dat, am dat de greu.

De câte ori mă duceam cu placa, mama spunea:

„Nu te răni azi, nu avem asigurare.”

Dar mie îmi plăcea,

fiindcă amicii mei spuneau: „Azi te dai de pe cea mai înaltă rampă din parc.”

Le spuneam că nu pot, că nu am asigurare.

Foarte mişto.

S-o facem!

În seara asta, Sub luminile astea, voi încerca

Prea bătrân pentru anxietate Cu o strălucire tembelă în ochi

Vai, disperare

Pentru acceptare Mascată ca dorinţă de a distra

Mă simt nebun, mă simt jalnic

Când situaţia devine grea Îmi pierd toată integritatea

În seara asta

Sub luminile astea

Am o strălucire tembelă în ochi

Da, voi încerca

Pentru tine, voi încerca

Voi încerca din greu

Voi încerca din greu

Voi încerca din greu

Pentru tine, voi încerca din greu

Întotdeauna

Încercarea va fi criminal de subliminală Gândurile-mi încarcă mintea

Dacă e linişte, încearcă să-l imiţi Pe Sir Michael Caine

Oamenii, stăpâne Wayne Vor doar să vadă lumea arzând

Vor doar să vadă lumea arzând

Fosta mea mi-a spus Că sunt mai tare când sunt bolnav

Mă simt aşa de bolnav Nu pot să mă abţin, vreau să urlu

Vreau să urlu!

Nu putem identifica riscurile

Când mestec gumă Bag tot pachetul în gură

Altfel nu-i simt gustul Când mă joc cu copii

Devin prea serios

Şi-i sperii de-i ia dracu'

Fiindcă mă străduiesc

Mă străduiesc pentru tine

Mereu mă străduiesc

Când eram mic

Am vorbit ca Tom Green Un an întreg

Când părinţii mei erau la dezintoxicare

Cred că voi face tot ce pot

Niciodată nu te ocupi de lucrurile Care sunt reale

Fosta mea mi-a zis că sunt mai tare Când sunt bolnav

UN GRUP DE TIPI NEBUNI

Aplaudaţi-mi formaţia!

Am crescut împreună în Alabama.

Ne cunoaştem de când eram mici.

Acela este cel mai bun prieten al meu, Jeramy.

Acolo este cel mai bun prieten al meu, Clay.

Şi aici, cel mai bun prieten, Budd.

De fapt, Budd n-a crescut în Alabama. N-am crescut cu el.

E din California. E elitist de pe coastă.

Îl cunosc de doar 18 ani, practic, este un străin pentru mine

şi nu ştiu ce caută pe scenă acum.

Te consider unul dintre cei mai apropiaţi prieteni.

- Asta doare. - Du-te dracu'!

- Te urăsc. - Bine.

Acum, aplaudaţi-l pe următorul! Fratele meu mai mare, Johnny.

E imens. Uitaţi-vă la el! E imens.

Eu chiar vreau să fiu cool.

Fac tot ce pot ca să fiu cool.

Încerc să cumpăr hainele corecte şi să ascult muzica potrivită.

Ar fi aşa de tare să fiu cel mai cool tip.

Cel mai cool tip din lume e tipul „LOL”.

Nu ştiu dacă cunoaşteţi genul de om.

Tipul LOL este tipul

căruia îi trimiţi cea mai amuzantă chestie pe care ai văzut-o.

După şase săptămâni,

el răspunde: „LOL”.

E ca şi cum ţi-ar zice: „Nu-mi pasă dacă trăieşti sau mori.”

Ăsta e un tip cool.

Aşa aş vrea eu să fiu, dar nu mă prinde, frate.

Dacă-mi dai un mesaj cu ceva amuzant, n-o să răspund cu „LOL”.

Eu aş fi deja la uşa ta şi m-ai auzi cum râd.

Fiindcă unii oameni doar vor să vadă lumea arzând.

E a doua oară când l-am imitat pe Michael Caine în seara asta.

Nu mă interesează dacă e gălăgios, e amuzant să faci aşa.

E amuzant,

dar e un citat din Cavalerul negru,

unul dintre cele mai tari filme făcute vreodată,

regizat de Christopher Nolan,

unul dintre cei mai puternici regizori,

dar el n-a avut curajul să-i spună lui Michael Caine:

„Michael Caine, n-ai putea să repeţi replica asta,

fiindcă vrem s-o folosim în trailer, şi nimeni nu ştie ce dracu' spui.”

Tot ce-a putut să spună Michael Caine a fost:

„Bine, o să mă mulţumesc cu asta.”

Cred că e clar că sunt bun la imitat persoane.

Pot să imit aproape pe oricine.

Trebuie să ştiu doar prenumele şi cu ce se ocupă,

apoi îl voi imita perfect.

Dacă nu vă deranjează, aş vrea să fac asta acum.

E în regulă dacă te imit? Bine.

Spune-mi doar prenumele şi cu ce te ocupi!

Eu te voi imita perfect.

Sunt Ian şi sunt scriitor.

Sunt Ian şi sunt scriitor.

Scuze, Ian, dar vocea ta e enervantă.

E clar că am fost crescut de drogaţi.

Nu-i nimic, din păcate mama a băut până a murit.

Dar m-am gândit să-mi numesc primul copil în onoarea ei.

Da, se va numi Al-Anon.

- Putem vorbi aici? - Da.

- N-a ieşit prea bine, nu? - Aşa e.

- Poţi mai mult? - Da.

- Hai la treabă! - Bine.

Bine, de acum înainte o să mă descurc mai bine.

Da, când te creşte un drogat, ieşi bine sau rău.

Ori devii un misterios cool şi impenetrabil, ori devii un tembelică.

O să vă las să hotărâţi voi cum am ieşit.

Iată cum imit eu un...

un muzician folk a cărui muzicuţă este puţin prea departe de el.

De fapt, nu trebuie să vă arăt. V-am explicat foarte bine.

Eu mă consider un tip cool Cu o bărbie ca un fund şi ochi de Don Juan

Aş câştiga cursa dacă mi-ar păsa Dar n-am chef

Nu mă simt niciodată singur În casa mea minimalist-postmodernistă

Prietenii mei faimoşi mă lasă Să mă bag în faţă

Sunt un tip cool Aşa!

Mă uit la Buffalo '66

Îmbrăcat ca River Phoenix

Kerouac şi Wim Wenders Times Square şi David Byrne

Oare morţii chiar mor Dacă încă te enervează

Am scris manualul despre cum să te cari

Nu mi-e frică de puţin întuneric Ca în The Panic in the Needle Park

Dar sunt o stea luminoasă Când sunt în camera mea

Un fluturaş într-o crisalidă

Şi nu-mi pasă, dar tot vă întreb

Da, vă întreb cum se întreabă

Sunt excentric sau doar dobitoc?

Bag ţigările în lanţ şi fac caterincă Din senin

Trebuie să fii prost Ca să prosteşti alt prost

Care crede că te prosteşte

În mintea mea tu mă vrei înapoi

Fiindcă sunt singurul Care te poate face să râzi

Arta ta mă lasă rece Până o apreciezi pe-a mea

Sunt un tip cool Aşa este

Dă-i drumul, Clay!

Mi-am dat seama Îmi spun când sunt melancolic

Că nu e nimic în trecut Ce regret

Nu mi-ai frânt inima Iubito, nu mi-e dor de mine

E adevărat

Mereu am vrut să fiu ceva.

Când eram mic în corul de Crăciun şi stăteam pe marginea scenei,

la finalul spectacolului spuneam: „Dormi în pace divină.”

Şi eu săream de pe piedestal şi spuneam: „Şi multe altele.”

Profesorul întreba: „Ce naiba?”

Iar eu spuneam: „Vreau să fiu o stea.”

Fiindcă eram invidios pe copiii care jucau rolul stelelor.

Ţin minte prima dată când mama

mi-a arătat un videoclip al formaţiei Hanson.

Stăteam acolo şi spuneam: „Vreau să-i văd morţi pe copiii ăia, mamă.

Vreau să-i văd morţi, mamă.

Vreau să moară violent, mamă.”

Dar adevărul este că eram invidios pe ei.

Fiindcă erau nişte copii cool

şi cântau precum California Raisins. Şi...

Şi voiam să fiu ca ei. Ştiţi? Voiam să fiu ca ei.

Johnny are un fiu numit Ronin. E un tată grozav.

Are un băiat care e la şcoala primară..

Şi e un copil cool,

dar uneori mă tem că e ca mine,

cum am fost eu când eram mic.

Din când în când mă duc în Alabama şi mă uit la el,

mă uit la el cum se uita Forrest Gump la copilul lui la sfârşitul filmului.

Ştiţi, când se întreabă...

„Seamănă cu mine?”

Iar Jenny spune: „Nu, el e normal.”

Ciudată parte a filmului, o turnură bizară.

Nu cred că o să fie ca mine,

fiindcă el poate să vorbească într-un mod în care eu n-am putut,

fiindcă voiam să mă placă toţi.

Eram la aniversarea de 98 de ani a bunicului,

şi o gaşcă de moşi îi cântau „La mulţi ani”.

Ronin s-a apropiat de mine şi de Johnny şi a spus:

„M-am plictisit.”

Şi a arătat spre toţi. „Toţi de aici sunt plictisiţi.”

Când aveam cinci ani, Johnny şi-a făcut ziua la Benihana.