Your Fault: London

E ciudat cât de repede se schimbă viața.

Acum un an, m-am mutat la Londra, un nou început.

Și m-au găsit lucrurile de care fugeam.

Dar, cumva, am supraviețuit

și m-am îndrăgostit de cea mai nepotrivită persoană.

Clișeul băiatului rău,

despre care te avertizează mama ta.

A mea s-a măritat cu tatăl lui și ne-am mutat împreună.

N-am avut nicio șansă.

Doamne, cum să-i rezist lui Nick Leister?

Dar singurul lucru mai dificil decât găsirea iubirii

este să o păstrezi.

PĂCATUL TĂU: LONDRA

Haide!

Prinde-mă!

Nu-mi venea să cred că e al meu.

Voiam să spun întregii lumi,

dar Nick a vrut să rămână secret.

Înțeleg. Ascunzi ceva ca să fie în siguranță.

Dar unele secrete nu pot rămâne ascunse.

Ies la iveală și te lovesc.

La naiba!

Fir-ar să fie!

Și, când fac asta,

e incredibil să vezi cât de repede se schimbă viața.

Bine. Ai câștigat.

Șoc!

Ce vrei pe post de premiu?

Știi ce vreau.

Va trebui să ți-l iei singură.

- Haide! Vino! - Poftim?

Nick!

Zău așa!

Întoarce-te!

Nick!

Nick?

Ce faci?

Nick!

Doamne, ești…

Surpriză!

Doamne!

La mulți ani, scumpo!

Cine sunt oamenii ăștia?

Oamenii aceștia reprezintă crema societății britanice, dragă.

Deci zâmbește!

- Habar n-am. - Bine.

- Bună! - Maddie!

La mulți ani!

Nu pot să cred că ai făcut toate astea. E uimitor.

Atât de convingător a fost Nick?

Da, prea convingător.

Nu au avut albastre.

Mamă!

Albastre?

Când Noah avea cinci ani,

am pus-o să aibă grijă de o grădiniță,

iar ea nu voia decât trandafiri albaștri.

Kitsch-urile alea din magazinele de artă?

Mie mi se păreau frumoși.

Tot cu metehnele de Florida defilează.

Hei!

Iat-o!

Ce e asta?

E pentru tine, s-o iei la Oxford.

O iei în brațe când ți-e dor de casă.

- Doamne, e o pisică! - Îmi place mult.

Acum n-o să mă mai simt singură la școală.

Jenna! Te prind!

S-a terminat berea.

- Ne-am păstrat două. - Mersi.

Noroc, frate!

Poți să păstrezi un secret?

Ce e?

Am inelul bunicii și o s-o cer de soție pe Jenna.

Poftim? Azi?

- Nu. - Nu?

- Nu, nu azi. - Pe bune?

- Da, dar nu azi. - Felicitări!

- Mersi. - Cavaler de onoare?

Da.

- E bine. Îmi place. - Da.

Dar vreau să lămuresc niște lucruri înainte.

Vreau să-mi achit toate datoriile,

să nu rămân cu treburi nerezolvate.

E în regulă. Te ajut.

Nick, nu îți iau banii, dar…

e o cursă.

Și am pus sala la bătaie.

Nu.

- Știi că nu mai fac asta. - Nu.

Îl întreci pe tip și în somn.

Am terminat. M-am retras. I-am promis lui Noah. Am treabă.

Dacă câștigi, am scăpat.

A fost un pariu stupid, dar nu mai pot da înapoi…

Salutare, băieți!

De ce arătați așa suspect?

Voi de ce arătați suspect?

Bună întrebare!

Adunarea, vă rog!

I-ai făcut-o.

Nick…

așteaptă, te rog…

Dacă fac asta,

Noah nu are cum să afle.

Sigur.

Nu implicăm fetele.

- Da? - Bine.

Unii poate că deja știți,

dar azi sărbătorim două lucruri.

Nu doar că e ziua fiicei mele frumoase și deștepte,

dar a fost acceptată și la Oxford,

unde va studia inginerie.

Imediat o să ajungă director tehnic la o echipă de Formula 1.

Pentru Noah!

Pentru Noah!

Și pentru viitorul ei strălucit!

Am auzit oare o altă surpriză?

- Da. Vă rog, urmați-mă în parcare! - Haide!

Ce se întâmplă?

- Ce se întâmplă? - Încă puțin.

Ne apropiem.

Ce?

La mulți ani!

- Pe bune? - Da.

Ca să facă drumul către Oxford puțin mai distractiv.

Stai!

O ador!

Mulțumesc.

Ce?

Haide, pornește-o!

Hai, Noah, pornește motorul!

Ți-a plăcut surpriza?

Da. Dar nu-mi place cât de ușor m-ai mințit.

Hei, o petrecere surpriză

- … nu e o minciună. E ceva romantic. - Da.

Noah, hei!

Regret că te trezesc, dar mai avem trei minute.

În regulă.

Îmi va lipsi priveliștea asta.

Să mă admiri?

Fii cuminte!

Închide ochii!

De ce?

Închide ochii!

Vino încoace!

Deschide-i!

La mulți ani!

Îmi place mult.

Ca să nu mă uiți când ești la Oxford.

Te iubesc.

Nu mă satur niciodată

să te aud spunând asta.

Atunci, haide!

Spune și tu!

Spune!

Și eu te iubesc, Nick.

Bine.

Mai stai!

I-a sunat alarma acum două minute. Rahat!

Când ziceai că le spunem?

În curând.

Nu acum. Tata are multe pe cap.

- Bine? O să le spunem. Doar că nu acum. - Bine.

Doamne, ce bine arăți!

Vreau doar să stau cu tine în pat.

Bun.

Ne vedem la masă.

Bună dimineața!

Bună dimineața!

- Te-ai trezit devreme. - N-am putut dormi,

așa că m-am apucat de discursul pentru achiziție.

Mi-ar prinde bine niște ajutor, dacă nu te superi.

- Cu mare plăcere. - Super!

Sunt foarte impresionat de implicarea ta în această lansare.

- Hai la mine în birou! - Super.

Deci am trei variante de început.

Da?

Înseamnă că eu primesc un Porsche de ziua mea?

Bună dimineața!

Nu.

Cum merge cu sala de box? Merge treaba?

E bine. Jenna a făcut niște strângeri de fonduri.

A implicat copii din tot felul de medii sociale.

Sincer, are foarte mult potențial.

Copiii au multe de câștigat. E frumos.

- Bun. - Ea e cu creierul, eu, cu forța.

Mi-ar plăcea s-o văd. Serios.

Ce medalion frumos!

Da, l-am primit cadou.

De la cine?

De la Jenna.

A fost cadou de ziua mea.

- Ce? - Colierul.

- Da, eu i l-am luat. - Da?

Anul ăsta am un buget nesimțit pentru cadouri.

Să vedeți ce vă iau de Crăciun!

Vrea cineva cafea?

- Da, te rog. - Da, te rog. Mulțumesc.

O să-mi fie dor de asta.

Și de tine, Miss Oxford.