Pluribus

Către toți clienții:

conducerea a fost obligată să vă deschidă spațiile.

Veți fi despăgubiți. Ne cerem scuze.

...Statele Unite...

Nu mă mai deranjați! Lăsați-mă-n pace, nenorociților!

Să te ia naiba, cretinule!

POLIȚIA STATALĂ

Bună, Carol.

Ne auzi?

Dacă vrei să răspunzi,

ia stația și vorbește.

Apasă un buton lateral ca să vorbești.

Bună, Carol!

Exact ca în „Adam-12”. Îți amintești ce mult îți plăcea serialul?

- Ce? - Bună, Carol!

Ai plecat cam brusc de la spital. Ești bine?

- Da. - Bună, Carol!

Mă duc acasă, atâta tot.

Te-ai simți mai comod în Range Rover?

Ți-l putem aduce.

Am putea scoate și etilotestul integrat.

Nu.

Bună, Carol!

Ce faceți?

Sunteți la mine-n casă? Ce dracu' faceți la mine-n casă?

- Astupăm găurile de la schije. - A fost multă sticlă de strâns.

Cine v-a dat voie să intrați la mine în casă?

Tu.

Nu mai știi? Când erai în ambulanță

și îi puneam Zosiei un pansament pe spate.

Te-am întrebat dacă vrei să aranjăm casa și ai încuviințat absentă?

Bine. În fine. A ieșit toată lumea?

Da. Aproape am terminat, Carol.

Dar putem lăsa retușurile pe mai târziu.

Să te lăsăm să respiri.

Ne cunoaștem?

Bună.

Ești primarul.

Mulțumim pentru vot.

CE ȘTIU DESPRE EI.

1. M-AR MULȚUMI CU ORICE - CHIAR ȘI CU O BOMBĂ ATOMICĂ?!

2. N-AR OMORÎ NICI O MUSCĂ 3. NE PLAC PE TOȚI LA FEL

4. ÎNCEARCĂ SĂ MĂ SCHIMBE! 5. SUSPECT DE SINCERI?

Vreau un voluntar.

Nu un politician.

Tu. Cel scund.

Restul, luați o pauză de cafea sau ce vreți voi. Vino cu mine.

Cu plăcere.

Ia loc... Cum te cheamă?

Numele tău?

Păi...

Această persoană se numea Lawrence J. Kless.

Sau Larry pentru prieteni, și avea mulți.

În fine. Stai jos.

Îți plac cărțile mele?

Adorăm cărțile tale.

Ce anume adorați la ele?

Totul. Cărțile sunt o expresie a sinelui. Și noi te iubim.

Fii mai specific. Arcuri narative. Răsturnări de situație.

Da. Adorăm arcurile narative și răsturnările de situație.

- Pe care? - Pe toate.

Fără supărare, Larry, dar cred că-ți bați joc de mine.

Mi se pare că nici măcar nu mi-ați citit cărțile.

Le-am citit.

De unde să începem?

În primul tău roman,

admirăm descrierea rochiei Lucchesiei de la pagina a doua.

„Fire fine din cea mai prețioasă mătase shang scânteiau ca aurul,

de parcă soarele însuși ar fi scăldat umerii Lucchesiei

în săruturi strălucitoare. ”

A emoționat multă lume.

Bine.

Cum ai descrie opera mea în comparație cu a lui Shakespeare?

Egală. Egală în măreție.

Îți plac cărțile mele la fel de mult ca...

Macbeth?

Sau Mult zgomot?

Da. Și Henric al VI-lea, părțile unu, doi și trei.

Una iubită de toți? Romeo și Julieta?

Minunată. Ai citit prima ediție quarto din 1597?

N-ai citit-o, dar ar trebui. Îți aducem o ediție princeps.

Deci, Larry, vrei să spui că iubești seria Wycaro

la fel ca cea mai faimoasă piesă scrisă vreodată în limba engleză?

Carol.

Când ne gândim la un pasaj dintr-una din minunatele...

Termină cu asta.

Dintr-o carte de-a ta.

Îl trăim prin mulți ochi. Multe inimi.

Îți amintești de o Moira McAllister?

Moira-nebună-din-Kansas-City care-mi trimite căciuli tricotate?

Acum e una dintre voi.

Da.

Înainte să-ți descopere cărțile, Moira suferea de depresie severă.

De fapt, voia să...

I-ai dat un motiv să trăiască.

I-ai făcut viața mai bună.

Așa îți vedem opera, și pe tine. Prin ochii Moirei.

Ce părere avea Helen de cărțile mele?

Spune-mi.

- Helen te iubea enorm. - Nu asta am întrebat.

Spune. Ce credea Helen despre seria Wycaro?

Carol, ne-ai cerut să nu mai vorbim de Helen.

Da, dar știi ce? Fac o excepție, doar de data asta.

Ce părere avea Helen despre cărțile din seria Wycaro?

Larry?

Le considera inofensive.

Inofensive?

Folosea expresia „vată de zahăr”. În general.

Vată de zahăr.

Da.

Și după cum știi, Helen adora vata de zahăr.

N-o țin minte pe Helen mâncând vată de zahăr.

A consumat de patru ori în viața ei, și de fiecare dată...

Da. Nu erai acolo. Dar serios...

Helen credea că știi să-ți mulțumești publicul.

Și era recunoscătoare pentru viața frumoasă pe care o aveați,

datorită seriei Wycaro.

Era foarte mândră de tine.

Ce părere avea de romanul meu nepublicat?

Crisalida Amară.

Ce părere avea?

Carol. Întrebările astea...

- Putem discuta altceva? - Vreau să știu.

Dacă-mi spui, o să mă faci fericită.

I se părea acceptabil.

Acceptabil în sensul de „bun”?

Sau acceptabil în sensul de...

„mediocru”?

„Mediocru”.

Și ultimele 200 de pagini?

Helen s-a oprit la pagina 137, la al treilea paragraf.

Are 489 de pagini.

Le-a citit pe ultimele două. A crezut că finalul e reușit.

- Dacă l-a detestat atât... - Nu l-a detestat.

Dacă l-a detestat atât de mult, de ce mi-a spus să-l public?

A vorbit cu Val și au convenit că nu ți-ar fi afectat cariera.

Și te-ar fi făcut fericită.

Afară.

NU POT MINȚI.

Bună, Carol.

Dă-mi aia.

Mersi.

Vrei asta?

Îți place mașina de poliție?

E-n regulă.

Apropo, polițistul care o conducea?

Sora soțului profesoarei fiului său

era membră oficială a fan clubului Wycaro.

Tare!

Ascultă, în legătură cu...

N-ar fi avut loc dacă aș fi realizat la timp

că sunteți destul de amabili să-mi dați explozibil, și regret asta.

- N-ai de ce. - Îmi pare rău că ai fost rănită.

Ai putea să răspunzi la câteva întrebări?

Sigur.

Acum o săptămână, subsecretarul...

De fapt, voi. Știu că sunteți una. Am prins ideea.

În fine, voi toți, sub forma subsecretarului...

Mi-ați spus că nu înțelegeți pe deplin cum funcționează totul.

Conexiunea. Întrebarea mea e: o înțelegeți acum?

Am aflat câteva lucruri în plus, da.

Există vreo metodă de a o inversa?

Conexiunea?