HIS & HERS

EL & EA

Orice poveste are cel puțin două versiuni.

A ta și a mea.

A noastră și a lor.

A lui și a ei.

Ceea ce înseamnă că întotdeauna minte cineva.

Îndrăznești?

Îndrăznești să mă trezești?

Ce faci, puiule?

Pot să te întreb ceva?

- Cine-i cea mai tare? - Eu.

- Cea mai bună? - Eu!

- Dar curajoasă? - Eu!

Corect! Hai, fugi jos!

Hai să luăm micul-dejun! Hai odată!

Te iubesc, puiule!

Rahat!

Mi-ai luat încărcătorul?

Zoe, unde mi-e încărcătorul?

Nu știu.

Vrei să-ți crească coarne?

- Ai venit târziu? - Nu chiar.

- Ce vrei, puiule? - Căpșuni.

Da? Căpșuni? S-a făcut.

Nu te-am auzit intrând.

Putea să urle Megadeth și tot nu auzeai.

Scutește-mă, Jack! Vodca-i mai ieftină ca somniferele.

Știi că azi are antrenament la fotbal, da?

La ce oră începe?

La 15:00-16:00.

La 16:30, da? Miercurea la 16:30.

Ce-i?

Nimic. Miroși frumos, e ciudat.

Fir-ar! Nu, stai! Nu pot s-o duc.

- De ce? - Urma să mă văd cu Barbara.

- Nu pot să merg? - Ba da, puiule.

- Cum adică? E o obligație care... - O suni tu să-i spui că nu mă duc?

Te duc eu, puiule, dar vin direct de la serviciu.

Știi ce înseamnă asta? Trebuie să fii gata!

Să ai pregătite apa, ghetele și...?

- Apărătorile de picioare. - Exact.

Meg, te iubesc!

Te iubesc mult!

- Pa! - Pa!

Pa!

'Neața! Vin eu la dv.

Bună! Ce-i asta, livrare la volan?

- E fierbinte. - Mulțumesc, Priya.

Bun! Gata, să mergem!

Unde mergem?

V-am tot scris. N-ați primit?

Am telefonul praf. Care-i treaba?

Avem un cadavru.

L-AU GĂSIT PE BIGFOOT?

NU... AU GĂSIT CADAVRUL UNEI FEMEI.

Deocamdată sunteți anesteziată, dar rădăcina e ruptă.

Asta provoacă infecția.

Două opțiuni.

Prima: antibiotice și poate salvăm dintele.

A doua, să-l scoatem.

Eu l-aș scoate, dar eu n-aș merge la dentist o dată pe an.

- Dați-mi pastilele. - Bine.

Notează numele celui care a găsit cadavrul.

A fost un apel anonim.

Anonim? Ce?

Kimmy n-a obținut un nume? Nici sexul, nimic?

Nu, dar mi s-a zis că primele indicii...

Primele indicii... Cine zice asta? Walters?

- Walters. - Da...

Întrebăm și contabilul? Serios!

Nătărăii n-au lucrat la o crimă de zece ani, dar au indicii?

Serios, Boston. Nu face asta!

Am așteptări mai mari.

Nu-i lăsa să-ți influențeze judecata, mai ales într-un posibil caz de crimă.

Îți trebuie fapte, nu indicii.

Fără bănuieli.

Dacă vine cineva cu o bănuială, n-o lua în seamă.

Mai ales dacă e de pe aici.

- Și dv. sunteți de aici. - Așa e.

Da, și apreciez că subliniezi asta.

Gata, începem.

Nu uita că aici lucrurile se mișcă greu.

Nu ca la Atlanta?

Nu găsim des cadavre la Dahlonega, în caz că n-ai observat.

- 'Neața! Det. Priya Patel. - 'Neața!

- Ce faceți? - Bine.

- Bună dimineața! - Bună dimineața!

Avem o frumusețe aici.

Da?

A fost violent. Sper să nu fiți sensibili.

N-am văzut de mult ceva mai nasol.

Bine. Știți ora aproximativă a decesului?

Deocamdată, nu.

Bine. S-a găsit vreo armă?

Nu.

ȘTIRI DE ÎNCREDERE

Bună, Sam! Nu merge.

Ia să vedem!

A expirat anul trecut.

S-a rezolvat, dnă Andrews. Mă bucur că v-ați întors.

Mulțumesc.

- Aia e Anna? - E Anna?

Știai că se întoarce?

Anna!

- Lexy te chema, nu? - Încă mă cheamă.

Arăți superb. Ce-i cu fața ta?

Scuză-mă, mă duc să-l văd pe Jim.

- Te întorci? - Bineînțeles.

În două minute intrăm în emisie. Două minute.

E grozav că te-ai întors.

I-ai dat postul meu?

Doamne, Andrews! Știi că nu-i așa de simplu.

„Lexy, s-a întors Anna. Te dau afară.” E simplu ca bună ziua, Jim.

Cheam-o încoace și îi zic eu.

Are contract.

- Și eu am. - Ai avut.

N-o puteam ține înlocuitoare la nesfârșit. Fără un post permanent, ar fi plecat.

Cum să faci din femeia asta imaginea postului, Jim?

- În Atlanta? - Nu mă interesează rasa.

Uite ce-i, Anna!

Sunt părinte.

Nici nu-mi închipui prin ce iad ai trecut.

Te compătimim.

Toți.

Dar, oricât de milă mi-ar fi, ai dispărut un an.

N-am nevoie de mila ta.

Nu că n-aș aprecia, Jim. Apreciez, dar...

Nu e necesar... Aveam nevoie de timp, dar acum sunt bine.

Dacă trebuie să mă reinventez să-mi recâștig postul, o fac.

De ce acum?

Ce contează cât timp a trecut? Acum sunt gata.

M-am străduit prea mult timp ca să dispar.

Îmi pare rău, Anna. Nu pot să fac nimic. Serios.

- Dahlonega. - Poftim?

- Au găsit un cadavru. - Știu.

Trimite-mă ca reporter de teren.

Reporter de teren?

Înțeleg să te inventezi, dar e cam mult.

- M-am născut acolo. - Nu știam.

Am crescut acolo. Cunosc oameni, îmi vor vorbi.

Despre ce? E un cadavru. Se găsesc zilnic.

La Atlanta, nu într-un oraș mic.

Și nu când victima crimei e o albă.

Nu știi că e crimă. Și de unde știi că e albă?

La Dahlonega? Crede-mă, e albă.

- Poate să nu iasă nimic. - Atunci plec fără scandal, dar...

Amândoi știm că o să iasă.

Reporter de teren, deci?

- Plătită ca atare. - Bine.

Și ce-i cu fața ta? Nu vreau să sperii publicul.

Novocaină. Trece până-n prânz.

Ce cameraman vrei?

Pe Richard.

Richard?

Jones?

Adică soțul lui Lexy? Îl cunoști?

Doar din auzite, dar cică-i cel mai bun.

Un subiect, Andrews.

Dacă dai chix și-mi faci probleme, zbori.

Ai două ore. Grăbește-te să prinzi jurnalul.

Mulțumesc, Jim!

Da. Ce noroc pe mine!

Băga-mi-aș!

Numărul și frenezia loviturilor de cuțit

mă fac să mă gândesc ce mesaj vrea să transmită autorul.

Conștient sau subconștient.

E cu două fețe.

Nu sunt indicii că duplicitatea a motivat o asemenea violență.

Ăsta-i mesajul, Boston.

E pe unghiile ei.

- Ai mai văzut cadavre? - Bineînțeles.

Unde?

La școală.

E altceva, nu?

Da. Mă obișnuiesc eu.

Să sperăm că nu!

2 FEȚE

Vreau să vă puneți toți o întrebare. „E nevoie de mine aici?”

Dacă nu, vă rog să mergeți la intrare și să ajutați acolo.

Toți ceilalți să vină să vorbim.

Știm toți cine zace pe capota mașinii?

A murit o femeie. Trebuie să arătăm respect ei și familiei.

Nu vreau ca soțul să afle de moartea ei

fiindcă poliția nu știe să-și țină gura.

Să fim profesioniști și să procedăm ca la carte, da?

O să afle de la mine.

Eu îi spun. Nu vreau să-l contacteze altcineva.

- E clar? - Da, domnule.

Bun. Îmi trebuie telefonul ei.

Vreau telefonul ăla și îl vreau imediat, da?

Să se știe! Dacă îl găsiți, nu-l atingeți nu umblați la el, mi-l aduceți mie.

- E clar? - Da, domnule.

Bine, haideți să...

Să ne răsfirăm câte unul la zece metri.

Măsurăm cu pasul câte 100 de metri în ambele direcții. De acord?

Să ne mișcăm, da? Avem treabă.

- Det. Harper? - Da.

Sună-l pe șerif când poți. Să-și facă timp să vină încoace.

- Aș aprecia. - Se rezolvă.

Anna Andrews.