Backrooms

19 IUNIE 1990

Bine. Bine...

OK...

Da, da, hai. Hai, da! Da!

Bine.

S-o facem, s-o facem.

OK, fir-ar.

Haide. Haide. Haide.

Standard?

Standard, mă auziți?

Sunt Naren.

Am fost separat de ceilalți

și cred că sunt bine, dar nu sunt sigur unde mă aflu.

N-am fost niciodată atât de departe, așa că nu...

Era un...

N-am apucat să-l văd prea bine, dar era ceva,

mai e ceva aici înăuntru.

Am nevoie de voi.

Bine? Veniți să mă luați de aici, vă rog.

La naiba. Veniți să mă luați de aici, vă rog.

Puteți veni, vă rog? Standard?

Standard?

O, fir-ar!

La naiba...

La naiba!

Ce mama mă-sii?

FĂRĂ CREDIT

Ce naiba?

Drace! Drace! Drace!

La naiba!

Băga-mi-aș!

FĂRĂ IEȘIRE

Traducerea și adaptarea: Ciupilian

VIITORUL SEDIU AL CREST RIDGE TOWERS

Cu toții avem tiparele noastre, obiceiurile noastre.

Comportamente care ne fac să ne învârtim în cerc.

Apelăm la aceleași soluții, din nou și din nou.

Crezând de fiecare dată că te vor purta într-un loc nou.

Dar n-o fac.

IMPERIUL OTOMAN AL CĂPITANULUI CLARK

Și totuși, e calea neuronală cea mai bătătorită.

JECMĂNEALĂ

O cale pe care tu ai creat-o.

E cea care ți-a oferit siguranță când erai copil.

Ai învățat să-i îndepărtezi pe oameni

înainte să te poată răni.

Iar acum,

ca adult,

ești blocat tot acolo de unde ai plecat.

Singur.

Adică, nu sunt singur.

Am angajați, clienți...

N-am spus singuratic. Am spus singur.

Da, mă rog...

Rănesc oameni.

Nu vreau s-o fac. Pur și simplu așa sunt eu.

Așa că poate merit să fiu singur.

Crezi că merită cineva să fie singur?

Nu știu, dar, știi,

poate nu e chiar așa de rău.

Singurătatea pare să fie adânc înrădăcinată.

Înțeleg.

Ai avut visuri și ai întâmpinat multă rezistență,

dar prea puțin sprijin în a le transforma în realitate.

Iar când trecem

prin suferință, din nou și din nou,

începem să ne așteptăm la asta.

E ceva de genul: "Cunosc drumul ăsta. Știu unde duce."

Deci...

Te-ar interesa să croiești un nou drum

și să vezi unde duce?

Desigur. De ce nu? Adică, tot sunt aici.

Minunat.

Aș vrea să revizităm

un exercițiu pe care l-am mai făcut.

Jocul de rol.

- Chestia cu actoria? - Da.

- Mă simt stupid când fac asta. - Știu.

Dar mai avem câteva minute. Hai să...

Da, să încercăm. Măcar puțin.

Bine.

Să intrăm în scenă.

Hai să ne întoarcem la noaptea în care te-a părăsit Barbara.

Adică noaptea în care m-a dat afară din propria casă?

Da.

Mă joc pe mine.

- Iar eu o să fiu Barbara. - E casa mea, apropo.

Eu sunt cel care plătește pentru ea.

- Știu. - În regulă.

Bine, deci...

Ajunsesem acasă târziu. Nu știu cât de târziu.

Ea dormea deja. Probabil pe la miezul nopții.

De obicei se culcă înainte... Nu contează.

Ideea e că eram în bucătărie și...

Paharul. Am spart paharul.

Ea a coborât în fugă să vadă ce s-a întâmplat.

Iar lucrurile au degenerat.

Și cum te simți?

Păi, eram...

Eram beat.

Și... m-am simțit prost.

Eram nervos. Pentru că spărsesem paharul.

Poți să-mi spui asta mie?

- Cum? Barbarei? - Da.

Îmi pare rău că te-am trezit.

Poate dacă ai fi venit acasă mai devreme, am fi putut petrece seara împreună.

Nu, eu... lucram, știi.

Am venit direct acasă după muncă.

Fii sincer cu mine, te rog.

Te simt de la o poștă.

Am băut și eu câteva beri.

Definește "câteva".

Păi, a fost o zi grea.

- Aveam nevoie să mă relaxez. - Tu doar asta faci.

Ești mereu la magazin.

Vrei copii, nu?

Amândoi vrem.

Știi bine că o familie cere bani,

ceea ce înseamnă că cineva trebuie să mai și muncească.

Doar dacă nu mai nou să fii student de profesie e considerat un job.

Nu-i corect. Știi că a trebuit să iau o pauză.

Nu-i vina mea că nu poți ține pasul. Cum o să fii avocat

dacă nici măcar nu ești capabilă să termini facultatea?

Și cine crezi că plătește totul

în timp ce tu o arzi prin campus ca un boboc de 30 de ani?

Îți dau un indiciu: eu.

Eu îți plătesc școala. Eu îți plătesc pauzele.

Eu plătesc pentru acoperișul de deasupra capului tău.

- Pot vorbi și eu acum? - Nu.

Aș vrea să știu, ce crezi că se va întâmpla dacă reușești s-o termini?

Trântești un copil și apoi mă lași pe mine cu nota de plată.

Sau sunt nevoit să stau acasă să schimb scutece

că ești tu prea ocupată cu munca, pentru prima dată în viață?

- Acum ești crud. - Sunt sincer.

Credeam că asta ți-ai dorit dintotdeauna.

Doar pentru că n-ai ajuns arhitect, nu înseamnă că...

Sunt un arhitect, naibii!

Fir-ar să fie! Sunt nevoit să vând mobilă de rahat

doar pentru că cineva nu vrea să-și miște fundul ăla gras și să mă ajute!

Cum te simți, Clark?

Cu cine vorbesc?

- Cu mine, aici, acum. - Tu? OK.

Scuze. Nu voiam să...

Să mă enervez sau să-mi pierd cumpătul sau mai știu eu ce.

Știu.

Ăsta e scopul exercițiului.

E un început bun.

Să simți ceea ce simți și apoi să înveți să descoperi o nouă cale.

Reacția ta a fost, de fapt, destul de normală.

O, ăsta sunt eu!

Ei bine, ahoi, mateloți!

V-ați săturat să cheltuiți dublonii munciți din greu

pe mobilă mult prea scumpă?

Căutați chilipiruri care să vă lase mască?

Atunci veniți la Imperiul Otoman al Căpitanului Clark,

depozitul și showroom-ul vostru preferat din Santa Clara Valley!

Veți găsi dormitoare, sufragerii,

bucătărioare, birouri și băi din belșug.

Prima voastră casă? Vă rezolvăm noi!

Proaspeți părinți în căutarea primului pătuț pentru Billy? Vă rezolvăm noi!

De la cele mai noi tendințe moderne, până la stilurile clasice de altădată.

Totul e aici și totul e la preț de chilipir!

Ce spui acolo, Polly?

Îți faci griji pentru credit?

Căpitanul Clark spune: n-ai credit, nu-i problemă!

Ridicați pânzele către cea mai înaltă calitate

și lăsați grijile financiare la intrare!

Veniți chiar azi și luați-vă colțarul mult visat, masa de bucătărie,

veioza și cadrul de pat, doar aici, la Imperiul Otoman al Căpitanului Clark,

situat la intersecția dintre Capitol și McKee, chiar lângă autostrada 680!

Veniți chiar azi,

relaxați-vă și bucurați-vă de propriul vostru imperiu.

Căci orice sultan merită un tron, iar noi avem unul care îți poartă numele!

Aici la Imperiul Otoman al Căpitanului...

Nu se poate!

- Clark, ești bine? - Oprește camera.

Nu, e bine. Faze de la filmări, frate.

- Oprește naibii camera! - OK, Iisuse.

Ai nevoie de ajutor?

Nu, mă descurc. Mă descurc.

OPRIȚI APARTHEIDUL

- Mai facem o dată sau...? - Nu.

Kat, poți să deschizi magazinul acum.

E deja deschis.

TOT MAGAZINUL LA REDUCERE PREȚURI IMBATABILE GARANTATE

Auzi, frate, eu tot nu pricep.

Ești un pirat sau un sultan?

- E bine să stabilim asta. - Sunt... Gura.

Ce porcărie ieftină.

Faceți și voi curat pe aici?

Poftim.

LICHIDARE DE STOC! REDUCERI DE PÂNĂ LA 75%

Scuze pentru asta.

Cum se prezintă?

Contorul înregistrează bine.

Dacă ai factura mare, e vina ta.

Și penele de curent? Astea se întâmplă în afara programului.

Nu știu.

Probabil becurile fluorescente sar o siguranța.

Sting luminile când închid magazinul,